Castelul Bran - Braşov

CAUTA UN HOTEL


Sosire
Plecare

Info utile:

cateva informatii practice pentru a vizita Brașov

Citeste »

News

Serviciul de asistenta

Serviciul de asistenta pentru clienti


Castelul Bran

Pentru fortificarea trecătorii Branului cunoscută încâ de pe vremea romanilor, la începutul secolului al XIII-lea, cavalerii teutoni se pare că au construit o cetate în apropierea actualului castel sau poate chiar în același loc, care apoi a fost distrusă de luptele sin această regiune. Astăzi, castelul este cunoscut sub numele de Castelul lui Dracula.

Castello Bran

Între Munţii Bucegi şi Piatra Craiului, la 30 km distanţă de oraşul Braşov, se află un monument naţional relevant pentru istoria României şi pentru turiştii de astăzi, şi anume, bine-cunoscutul Castel Bran.
A fost construit de-a curmezişul văii, pe stâncile abrupte ale Măgurii Branului, într-un punct cheie din punct de vedere strategic, iar prima atestare documentară apare la data de 19 noiembrie 1377. Iniţial acesta a fost o cetate construită cu rol milităresc, cu scopul de "trecătoare". De-a lungul timpului a avut parte de numeroase modificări, fiind ulterior adăugate turnul de sud ( în anul 1622 ), un turn dreptunghiular la Est.

Museo Bran

În anul 1920 s-au realizat cele mai importante lucrări restaurare, iar Cetatea a fost transformată în Castel.
Astăzi Castelul găzduieste Muzeul Bran, acesta fiind întins pe suprafaţa celor 4 etaje. Aici sunt expuse arme şi armuri, colecţii de ceramică, mobilier, etc, iar în curtea acestuia există un mic muzeu al satului cu case tradiţionale din zona culoarului Rucăr-Bran.

Mercato Bran

 

Primejdia turcească, dar și instabilitatea relațiilor cu Țara Românească, mai aleș după înfrângerea de pe râul Ialomița (1369), l-au determinat pe regele Ludovic I de Anjou să ridice cetăți la hotarele regatului ungar. Pentru a întregi sistemul de apărare a Transilvaniei, în scopul controlării și supravegherii pasului Bran, la 19 novembrie 1377, la castelul Zvolen din Slovacia, a emis "actul de naștere" al cetății Bran, prin care brașovenii primeau privilegiul de a construii fortăreața cu "propriile lor osteneli și cheltuieli". Pentru veniturile necesare întreținerii, cetatea a fost înzestrată cu un domeniu compus din sate ale Țării Bârsei, cum ar fi: Zărnești și Tohan (care au aparținut domeniului Bran până în 1395).

Budila (separată de domeniu Bran în 1404), Baciu, Cernat, Turcheș și Satulung (menționate într-un document din 1456 ca localități ale domeniului). Zizin, Purcăreni, Tărlungeni, Crizbav și Apața apar consemnate ca posesiuni ale Branului abia în 1500. Locuitorii satelor din jurul cetății, care erau situate pe hotar, aveau rolul de a păzi granița. Conducerea fortăreței a fost încrenințată unui castelan, care pe lângă funcția de comandant militar al garnizoanei, formată inițial din briganzi și balistrari englezi, avea și atribuții administrative și jurisdicționale.
În urma alcătuirii planului de luptă împotriva turcilor, ca urmare a întâlniri de la Severin dintre regele Sigismund de Luxemburg și Mircea cel Bătrân (1386-1395, 1397-1418), de la sfârșitul anului 1406, ește posibil ca cetatea Bran să fi fost conferită domnului Țarii Românești. Urmașul lui Mircea cel Bătrân, Mihail I (1418-1420), a controlat pasul Bran până în 1419, când regele Sigismund de Luxemburg a transferat comitelui secuilor drepturile asupra cetății. În timpul lui Iancu de Hunedoara (1441-1446), conducerea cetății Bran a fost încredințată voievodului Transilvaniei.

În anul 1498, cetatea și domeniul Bran au fost zălogite Brașovului, care le-a stăpânit cu titlu de posesor. Prin actul emis de Gheorghe Rakoczi al II-lea, principele Transilvaniei (1648-1660), la 25 aprilie 1651, orașul Brașov devine proprietarul de drept al cetății și domeniului Bran.
Începând cu secolul al XVIII-lea, cetatea își pierde importanța strategică, devenind un loc al administrației domenial și residența a castelanului. În apropierea castelului s-a aflat până în 1836 un punct de vamă, unde negustorii plăteau o taxa de 3,3% din valoarea mărfurilor transportate. După revoluția din 1848 se desființeaza dominiul feudal al Branului, iar castelul, rămas în continuare în proprietatea Brașovului, a fost ocupat de trupele austro austro-ungare în anul 1877. În urma unui proces care a durat până în 1883, castelul a fost folosit ca reședință a Oficiului Silvic al orașului Brașov.
La 1 decembrie 1920, Consiliul Orășenesc al orașului Brașov a donat castelul Bran reginei Maria a României. Monumentul a fost restaurat și amenajat sub conducerea arhitectului șef al Casei Regale, Karel Liman, devenind reședință regală de vară. Regina Maria a României a lăsat prin testament castelul Bran diicei sale, principesa Ileana a României, arhiducesă de Austria, care a intrat în posesia lui în anul 1938. După abdicarea regelui Mihai I a României (1927-1930, 1940-1947), arhiducesa Ileana este silită să plece în exil la începutul anului 1948, iar castelui intrâ în proprietatea statului român și devine din 1956 muzeu de istorie medievală și de artă, deschis spre vizitare la 28 aprilie 1957.
La 26 mai 2006, castelui Bran a fost retrocedat de statul român moștenitorilor arhiducesei Ileana de Austria (Dominic Habsurg-Lothringen, Maria-Magdalena Holzhausen și Elisabeth Sandhofer) proprietatea fiind administrată până la 18 mai 2009 de statul român, prin Muzeul Național Bran.


În Braşov:

În apropiere: